„Ce aș vrea să pot trăi anii din adolescență cu mentalitatea de acum”

Doamne, cât de bine este uneori să revii la pașii de bază. Acum, cu mentalitatea „adultă”, să poți să îi faci și să îi savurezi în întrega lor complexitate este minunat.

Scriu asta după o seară în care am repredat pașii de bază la tango și bachata cursanților din grupa 3. Ei m-au surprins prin atitudinea pe care au avut-o deoarece în general reacția este cea descrisă aici, lumea așteptându-se ca la tango să învețe ceva foarte dramatic și să nu aibă răbdare. Azi parcă sorbeau fiecare cuvânt pe care l-am avut de zis despre mersul din tango atât de mult încât toată ședința doar despre walk am vorbit. Felicitări pentru maturitatea din dans de care ați dat dovadă!

Privindu-vă pe voi cum erați atât de atenți și absorbiți de pasul de bază mi-am dat seama că uneori ăsta e cel mai bun lucru pe care-l pot face, să reexaminez rădăcinile ca să văd ce l-a făcut inițial să înflorească.

Când simt că am pierdut aroma tangoului cel mai bun lucru pe care-l pot face este să revin la walk și ocho. Dacă simt că am pierdut energia sambei să fac pasul de bază și whisk-ul până simt cum ritmul îmi curge prin vene. Dacă am pierdut flirtul din cha-cha trebuie să fac lockstep-ul până simt că pot să atrag privirea oricui din sală. Dacă am pierdut voia bună din jive trebuie să fac chase-ul și kick-urile până îmi tremură picioarele de durere și de fericire că pot să se miște!

Vă mulțumesc pentru lecția pe care voi mi-ați ținut-o azi Grupa 3!