La finalul anului trecut eram într-un moment de cumpănă. Nu știam dacă ce fac este bine, nu știam dacă mai vreau să continui relația pe care o aveam cu dansul sau să îi pun capăt și să mă apuc de alte lucruri.
Mi-am dat seama că uneori o pauză este mai mult decât bine venită. Am avut nevoie de o scurtă detașare (de doar 5 zile) ca să revin la originile mele. A trebuit să reexaminez, redefinesc și să redescopăr motivul pentru care am dansat în ultimii ani.
Mi-am dat seama că dansez pentru emoție și sentimente. Pentru momentul de fericire pe care mi-l dă dansul, pentru momentul de mister pe care îl trăiesc descoperind dansul și pentru că îmi place să văd lumea zâmbind la finalul serii.
Voi de ce dansați?
Eu „dansez” pentru ca imi place foarte mult viata asta,mai usoara sau mai grea,cu bune si cu rele, pentru ca mi se par fascinanti oamenii cu tot ce au ei bun si mai putin bun in interiorul lor si mai ales pentru ca imi place MUZICA asta a vietii.
Într-adevăr Alina, muzica vieții este excepțională!!